Psihoterapie si consiliere psihologica individuala adulti si copii, terapie de cuplu, sexologie

Cand este vorba de dragoste, indragostire, timpul apare ca factor coroziv. El pare ca erodeaza frumoasele sentimente ale starii initiale de gratie.
Cum? Cu fiece zi adevaruri incep sa se contureze. Relatia pare sa sufere modificari…incepe sa nu mai fie cum era…
Timpul trece. Autentica personalitate a fiecaruia dintre noi se reafirma. Ea a fost mereu acolo, prezenta; doar ca s-a manifestat intr-o stare de beatitudine generata de puternicul sentiment al regasirii unitatii originare (gasirea jumatatii).
Treptat redevenim noi insine si il vedem pe celalalt exact asa cum este. Observam atunci ca nu este tocmai asa cum il credeam noi sau cu totul altfel.
Oare pana atunci am vazut nevazand?
Nu!
Doar am fost indragostiti.
Aceasta trezire poate antrena in timp, o cascada de deziluzii, deceptii si  (co)infruntari cu impact adesea negativ asupra relatiei.
Este oare relatia condamnata in acest nou context?
Departe de a fi asa!
Este vital ca cei doi sa inteleaga ce li se intampla pentru a putea lua decizia de a trece la un alt nivel al relatiei. Altfel spus, sa treaca de la starea de indragostire la adevarata iubire.
Adesea multe cupluri se destrama odata atins acest punct.
Ce anume ar fi putut genera acest impas?
Va mai amintiti de idealizare?
“Esti cea mai frumoasa…”
“Iubirea este minunata…”
“Ne potrivim de minune…”
“Este tot ce mi-am dorit!”
“Suntem perfecti unul pentru celalalt!”
Idealizam deopotriva fiinta partenerului, pe noi insine si dragostea ca atare.
Pentru a reusi acest lucru, fiecare dintre noi ne pretam la un joc mai mult sau mai putin constientizat, de proiectii si de infrumusetari. Este un joc pe care daca nu il constientizezi ca impact si amploare, ai toate sansele sa il vezi pe celalalt asa cum ai vrea sau cum ti-ai dorit tu sa fie si nu asa cum este el in realitate.
Prin urmare, undeva candva putem alege sa vedem doar ceea ce ne convine.
Iata una dintre capcanele in care poti sa cazi voit sau nevoit!
Potrivit acestei ipoteze, ceea ce iubim poate fi o proiectie a propriilor noastre fantezii, nevoi si nu adevarata persoana a partenerului.
Cum este cu noi insine?
Ce suntem dispusi pentru a fi pe placul celuilalt?
Adesea pentru a fi pe plac, ne vom crea o imagine cat mai apropiata de aceea despre care ca ii place partenerului. Si atunci se naste tendinta de a ne “modela” personalitatea conform dorintelor si placerilor acestuia, accentuand trasaturile desirabile, estompandu-le sau mascandu-le pe cele care par a-i displace sau poate genera neplaceri.
Am tot auzit de expectante: expectantele mele in raport cu el, expectantele lui in raport cu mine. Si acestea pot denatura raportarea intr-o relatie. O alta capcana in care ne putem prinde urechile.
Cum?
Simplu!
Ii imprumutam propriile noastre asteptari si actionam in concordanta cu ele ca si cum i-ar apartine acestuia din urma. Si ne trezim ca nu mai suntem intelesi indiferent de ceea ce am face!
Cate masti!
Cata falsitate poate atrage acest joc!
Este un joc al aparentelor in care nu avem decat de pierdut daca nu reusim sa spargem acest joc vicios al mastilor!
Este o piesa de teatru regizata pe o scena in care la caderea cortinei am putea ramane surprinsi de actori.
Doi oameni straini!